DE CE SITUAŢIA ÎN RM NU ARE CUM SĂ SE SCHIMBE DUPĂ ALEGERILE LOCALE GENERALE

Cu riscul de a-i supăra pe unii, voi afirma, totuşi, că, indiferent de promisiunile făcute de candidaţi în alegerile locale generale din acest an, indiferent de capacităţile lor, situaţia din ţară nu se va schimba în bine în anii următori. Adică, localităţile, în special cele rurale, vor rămâne subdezvoltate şi nu vor oferi acele minime condiţii care sunt necesare pentru a putea afirma că există măcar o bază cât de cât pentru o ulterioară prosperare.

Nu sunt pesimist de felul meu – mai degrabă aş zice că sunt realist. Iar concluzia enunţată mai sus este rodul unor reflecţii adânci referitor la ce reprezintă Moldova în prezent şi ce frânează dezvoltarea sa.

Am analizat atent ceea ce s-a promis de către candidaţi şi de către partide în aceste alegeri şi am ajuns la o concluzie tristă – practic nimeni nu a luat în calcul problemele cu adevărat importante pentru Moldova. Nu zic, marea majoritate s-au referit la probleme reale pentru oameni, pentru localităţi (drumuri, apă, canalizare, servicii de salubritate etc.), dar celor mai importante, fără soluţionarea cărora nu avem cum să vorbim despre o dezvoltare autentică, nu li s-a atras atenţie mai deloc.

Într-un singur material, nu poţi aborda în profunzime toate aceste probleme, dar măcar trei dintre ele le voi puncta. Prima – depopularea ţării, în special a satelor. Pentru cine se vor repara drumuri, se vor deschide obiective de menire socială, se vor construi apeducte etc., dacă satele vor continua să fie pustii? Cine se va folosi de toate aceste obiective sau proiecte de infrastructură? Puţinii bătrâni care au mai rămas prin sate? Sau poate copiii rămaşi fără îngrijire părintească? Desigur, şi ei au nevoie de drumuri bune, de obiective sociale, dar fără readucerea oamenilor acasă, banii cheltuiţi pe ele vor fi pur şi simplu bani aruncaţi în vânt. De ce să construieşti sau să reabilitezi o şcoală, o grădiniţă, un punct medical, dacă nu va avea cine să le frecventeze? De ce candidaţii au evitat să vorbească despre această mare problemă, pe fonul căreia toate celelalte par mici, neimportante? Nu mi-e clar.

A doua mare problemă ţine de un program de industrializare a ţării, în special a localităţilor rurale. Aceasta nu înseamnă că în fiecare sat trebuie să apară câte o uzină metalurgică, dar nişte mici fabrici de prelucrare a produselor agricole sunt necesare. Fără un astfel de program, oamenii nu vor avea motivaţia să revină în ţară, în sate, în special. Fără un astfel de program, nu au de unde să apară sursele necesare pentru suplinirea bugetelor locale, pentru dezvoltarea localităţilor. De ce nimeni nu vorbeşte despre această problemă importantă? Iarăşi, nu mi-e clar.

A treia mare problemă ţine de o autentică reformă administrativ-teritorială, secundată de o reformă a administraţiei publice locale. Rezultatul acestor reforme ar urma să fie o descentralizare reală ce ar crea baza necesară pentru trecerea teritoriilor la autogestiune. Fără autogestiune, teritoriile vor continua să depindă de sărăcăciosul buget central al ţării. Adică nu vor avea nici o şansă să se dezvolte.

Desigur, sunt şi alte probleme importante, dar cred că măcar acestea trei meritau să fie discutate în cadrul campaniei electorale a alegerilor locale generale. Iar dacă de ele s-a făcut abstracţie, îmi permit să rămân la poziţia enunţată din start: indiferent cine va ajunge în fotoliile de primari după alegerile locale generale, situaţia în Moldova va rămânea neschimbată.

Andrei Negruța 30.10.2019