Blog

Cu riscul de a-i supăra pe unii, voi afirma, totuşi, că, indiferent de promisiunile făcute de candidaţi în alegerile locale generale din acest an, indiferent de capacităţile lor, situaţia din ţară nu se va schimba în bine în anii următori. Adică, localităţile, în special cele rurale, vor rămâne subdezvoltate şi nu vor oferi acele minime condiţii care sunt necesare pentru a putea afirma că există măcar o bază cât de cât pentru o ulterioară prosperare.

În calitate de Preşedinte al Asociaţiei obşteşti „Protecţie şi Prosperitate”, urmăresc cu mare atenţie ofertele electorale ale pretendenţilor la Primăria capitalei. Fiind în contact permanent cu locuitorii capitalei, cunosc problemele cu care se confruntă ei nu din auzite, şi mă interesează în ce măsură se regăsesc ele, dar şi mai important, soluţiile pentru aceste probleme, în ofertele candidaţilor.

Membrii guvernului, la fel ca și prim-ministrul Maia Sandu, au prezentat rapoarte triumfătoare despre rezultatele obținute în primele 100 de zile de activitate. În același timp, opoziția a venit cu rapoarte de alternativă în care au fost subliniate eșecurile guvernului din această perioadă. Eu am decis să propun o altă abordare și să menționez, ce aș fi făcut eu în această perioadă, dacă aș fi ocupat funcția de prim-ministru.

Statisticile organizaţiilor internaţionale sunt îngrijorătoare – zilnic din Republica Moldova pleacă pentru totdeauna 106 oameni. Potrivit unor informaţii neconfirmate deocamdată oficial, numărul celor care pleacă este mult mai mare în realitate. Şi pleacă preponderent oameni apţi de muncă, adică cei care sunt forţa motrice a economiei oricărui stat, a oricărei societăţi moderne. Astfel, ne îndreptăm cu paşi mari spre o catastrofă de nivel statal, iar în câteva decenii Moldova ar putea rămânea practic fără locuitori. Puţinii locuitori pe care-i vom avea vor fi bătrânii, cărora nu va avea cine să le achite o pensie. De aceea, întrebarea: De ce pleacă oamenii din Moldova? – este una de maximă importanţă, or de răspunsul la ea depinde decisiv viitorul ţării.

Pe data de 3 septembrie, în Republica Moldova se marchează Ziua Armatei Naţionale. Este o sărbătoare importantă, deoarece Armata joacă un rol important în fiecare stat, inclusiv în Republica Moldova. Şi anume acest rol pe care îl joacă (sau, mai bine zis, ar trebui să-l joace) Armata Naţională mă determină să vin cu unele reflecţii.

De regulă, cu ocazia Zilei Independenţei Republicii Moldova se publică materiale mai mult sau mai puţin pozitive. A devenit un fel de tradiţie, în special printre politicieni. Eu am decis să deviez puţin de la această tradiţie şi să spun lucrurilor pe nume. În primul rând, pentru că aşa sunt eu – un om deschis, care tot timpul spune lucrurilor pe nume. În al doilea rând, pentru că, sincer cred că, dacă nu vom vorbi despre probleme în termeni reali, niciodată nu le vom putea soluţiona.

Deja de mai bine de două luni Republica Moldova are un nou Guvern, iar această perioadă a fost marcată în mare parte de demisii/demiteri şi de promovarea unor legi care fie aveau drept scop anularea unor măsuri întreprinse de fostul Guvern, fie reieşeau din angajamentele faţă de partenerii externi. Până acum însă nu am văzut şi nu am auzit nici o aluzie la careva strategie sau program de stat pe care ar vrea să-l implementeze noul Guvern.

În schimb, am auzit declaraţiile unor parlamentari şi miniştri că nu se aşteptau la dificultăţile pe care le-au întâmpinat. Avem de-a face fie cu incapacitatea de a aprecia corect situaţia, fie cu supra apecierea propriilor capacităţi.

В этом году исполняется 10 лет европейскому вектору развития Республики Молдова и пять лет со дня подписания Соглашения об ассоциации с ЕС. Прошло достаточно времени, чтобы обсудить, что произошло в этот период, и подвести предварительные итоги евроинтеграции.

Живя вне Молдовы, я всегда интересовался тем, что здесь происходило и следил за местными событиями, накладывая на все происходящее свой опыт и знания особенностей социального, экономического и политического устройства в России и Германии.