DESPRE CE NU VORBESC CANDIDAŢII LA PRIMĂRIA CAPITALEI
În calitate de Preşedinte al Asociaţiei obşteşti „Protecţie şi Prosperitate”, urmăresc cu mare atenţie ofertele electorale ale pretendenţilor la Primăria capitalei. Fiind în contact permanent cu locuitorii capitalei, cunosc problemele cu care se confruntă ei nu din auzite, şi mă interesează în ce măsură se regăsesc ele, dar şi mai important, soluţiile pentru aceste probleme, în ofertele candidaţilor.
Corectitudinea cere din start o precizare – în aceste alegeri se vorbeşte mai mult ca oricând despre probleme şi soluţii. Dar, aici noutăţile bune pentru locuitorii capitalei se termină, căci, dacă intrăm în esenţă, vedem că marea majoritate a candidaţilor de fapt nu fac nimic altceva decât să încerce să impresioneze oamenii. Da, multe oferte electorale sunt îndreptate nu spre soluţionarea problemelor capitalei, ci spre impresionarea alegătorilor, astfel încât aceştia să fie determinaţi să-şi dea votul pentru un candidat sau altul.
În goana după voturi, candidaţii la Primăria capitalei repetă pe la conferinţe, pe la televiziuni cam aceleaşi fraze – „problema de la staţia de epurare va fi soluţionată”, „străzile vor fi reparate”, „Chişinăul va fi un oraş smart” etc. Cum însă vor fi făcute aceste lucruri, candidaţii sau nu ştiu, sau nu vor să ne spună.
Şi mai grav este că multe probleme importante cu care se confruntă oraşul pur şi simplu sunt ignorate. Spre exemplu, practic nimeni nu vorbeşte despre corupţia din Primărie – cel puţin nimeni nu a prezentat un plan de acţiuni bine închegat în acest sens; nimeni nu vorbeşte despre comerţul stradal, care reprezintă o mare problemă pentru oraş; nimeni nu vorbeşte despre problema maidanezilor, deşi periodic aceasta iese în prim plan; nimeni nu vorbeşte despre birocraţie, deşi cu această problemă gravă se confruntă practic fiecare locuitor al capitalei; nimeni nu vorbeşte despre ponderea Chişinăului în economia ţării şi posibilitatea redimensionării bazei de impozitare ca măcar o parte din impozitele colectate în Chişinău să fie folosite pentru dezvoltare; nimeni nu vorbeşte despre „politica externă” a capitalei, care poate juca un rol important în implementarea mai multor proiecte vitale pentru cetăţeni etc.
Despre multe alte lucruri importante nu vorbesc candidaţii la Primăria capitalei. În general, se creează impresia că unul dintre ei a adus de undeva o ofertă electorală, pe care a făcut-o publică, iar ceilalţi au copiat de la el. Uitaţi-vă un pic peste ceea ce a însemnat campania electorală pentru Primăria capitalei până acum şi veţi vedea un lucru interesant: într-o săptămână, majoritatea candidaţilor vorbesc despre staţia de epurare, în altă săptămână – despre zonele verzi, în a treia – despre conceptul oraşului smart etc. Sincer, mi se creează impresia că nu avem o campanie electorală cu candidaţi în toată legea, ci o clasă de elevi, marea majoritate codaşi, care copie unul de la altul şi spun lucruri esenţa cărora nici nu o înţeleg măcar. Şi dacă e aşa, e logic să ne întrebăm: Unde e învăţătorul? De ce nimeni nu le dă peste mâini codaşilor şi nu le spune că superficialitatea lor se vede cu ochiul liber?
Şi iată aici ajung la cel mai important lucru: dacă nu este învăţător, atunci măcar judecător să fie. Iar în această postură, vom fi noi, alegătorii din Chişinău. Pe 20 octombrie va fi examenul, când fiecare va fi apreciat exact aşa cum o merită. Mi-aş fi dorit mult să spun că pe 20 octombrie examenul îl vor susţine o promoţie de elevi puternici, cum nu a mai fost până acum în capitală. Dar, din observaţiile pe care le fac, ajung la concluzia că ceea ce va trebui să facem va fi să alegem, ca de obicei, răul mai mic. Adică, va fi un vot al deznădejdii. Iar ce poate face pentru capitală un Primar ales pe această cale, cred că înţelege fiecare dintre dvs. Desigur, aceasta în cazul în care nu-i vom trimite pe toţi să se pregătească mai temeinic, după care să se prezinte la un nou examen...