DESPRE INDEPENDENŢĂ PUŢIN MAI ALTFEL

De regulă, cu ocazia Zilei Independenţei Republicii Moldova se publică materiale mai mult sau mai puţin pozitive. A devenit un fel de tradiţie, în special printre politicieni. Eu am decis să deviez puţin de la această tradiţie şi să spun lucrurilor pe nume. În primul rând, pentru că aşa sunt eu – un om deschis, care tot timpul spune lucrurilor pe nume. În al doilea rând, pentru că, sincer cred că, dacă nu vom vorbi despre probleme în termeni reali, niciodată nu le vom putea soluţiona.

Voi porni de la constatarea că Republica Moldova are mari restanţe la capitolul independenţă. Prin ce se manifestă independenţa unui stat? Prin suveranitate, prin control eficient asupra propriului teritoriu, prin asigurarea independenţei şi securităţii în toate domeniile – pornind de la cel energetic, alimentar, ecologic şi terminând cu cel ce ţine direct de oameni, de fiecare cetăţean, prin instituţii de stat puternice, printr-o anumită poziţionare în plan regional şi internaţional etc. Toate acestea sunt elemente care, luate împreună, fac un stat puternic, iar despre independenţă reală se poate de vorbit numai în condiţiile unui stat puternic.

Este Moldova un stat puternic? Evident că nu! Poate fi considerată Moldova un stat independent? Doar declarativ, nu şi la modul real. Şi aici apare următoarea întrebare: De ce Moldova nu a reuşit să-şi construiască, în ultimii 28 de ani, o independenţă reală? Răspunsul e simplu: festa i-a jucat-o factorul uman. Şi când spun „factor uman” îi am în vedere pe acei care au condus ţara în anii de independenţă.

Cu mare regret, trebuie să constat că Moldova practic nu a avut în funcţii de conducere oameni cu adevărat dedicaţi interesului ţării, care ar fi muncit pentru a o transforma într-un stat cu adevărat puternic, cu adevărat independent. La putere au fost tot felul de şmecheri care au urmărit doar interesul propriu, cel de grup sau de partid. La interesul ţării nu s-a gândit mai nimeni. Dacă cei ce au fost la putere s-ar fi gândit măcar câtuşi de puţin la interesul ţării, astăzi am fi avut instituţii de stat cu adevărat puternice şi care ar fi activat în interesul cetăţenilor, am fi avut o economie dezvoltată, am fi avut un sistem de protecţie socială adecvat necesităţilor reale ale ţării, am fi avut o bună poziţionare internaţională, am fi avut un nivel de prosperitate destul de înalt, am fi avut o politică curată etc. Multe am fi avut, iar toate acestea luate împreună ar fi însemnat stat puternic şi cu adevărat independent.

Sunt ferm convins că independenţa unei ţări porneşte de la oameni – de la cetăţeni, dar în primul rând de la cei care ajung în funcţii de conducere. Pentru a fi cu adevărat puternici şi independenţi, avem nevoie de patrioţi la conducerea ţării. Numai patrioţii, cei pe care cu adevărat îi doare inima pentru ţară, pot asigura marea schimbare de care are nevoie Republica Moldova, fiecare dintre noi. Veţi spune că aceasta e de domeniul utopicului? Aveţi toate motivele să vă îndoiţi, pentru că până acum nu vi s-au oferit alte exemple de oameni de stat. Dar eu sincer cred că în Moldova au mai rămas patrioţi care o pot transforma într-un stat puternic şi independent. Şi sper că în scurt timp şi dvs. vă veţi convinge de acest lucru.

Andrei Negruța 24.08.2019