CE AȘ FI FĂCUT ÎN PRIMELE 100 DE ZILE ÎN CALITATE DE PRIM-MINISTRU
Membrii guvernului, la fel ca și prim-ministrul Maia Sandu, au prezentat rapoarte triumfătoare despre rezultatele obținute în primele 100 de zile de activitate. În același timp, opoziția a venit cu rapoarte de alternativă în care au fost subliniate eșecurile guvernului din această perioadă. Eu am decis să propun o altă abordare și să menționez, ce aș fi făcut eu în această perioadă, dacă aș fi ocupat funcția de prim-ministru.
În primul rând, ar fi fost deosebit de necesară crearea unui centru operativ de gestionare a crizelor, condus de premier. În componența acestuia ar fi intrat vicepremierii, procurorul general, ministrul afacerilor interne, ministrul sănătății, muncii și protecției sociale, ministrul economiei și infrastructurii, precum și șeful Serviciului 112. În cadrul acestui centru, aș mai fi lansat un centru analitic de recepționare a adresărilor și plângerilor din partea cetățenilor. Ședințele centrului ar fi fost organizate în fiecare săptămână. Datorită acestor măsuri, ar fi fost posibilă crearea unei imagini obiective a situației și problemelor prioritare din țară. Ba mai mult, astfel, ar fi fost lansat un dialog între guvern și cetățeni, pe care toți îl așteptau.
În acest context, ar fi fost prioritară și colaborarea cu societatea civilă. Agenda și mecanismul de colaborare ar fi fost elaborate la una dintre primele ședințe ale guvernului și, în decurs de 100 de zile, consiliul pentru colaborare cu societatea civilă s-ar fi întrunit cel puțin de trei ori.
În al doilea rând, ar fi fost anunțat imediat un audit total. Auditul financiar ar fi permis evaluarea bugetului țării, ca să se știe dacă sunt suficiente mijloace pentru cheltuielile curente și pentru realizarea reformelor. Auditul personalului ar fi identificat verigile slabe și cele puternice și ar fi permis realizarea unei curățări selective, punctiforme a cadrelor și nicidecum generalizarea conform principiului ai noștri – ai lor. Auditul bunurilor publice ar fi determinat, ce active se află la dispoziția guvernului, cum pot fi ele folosite, care din ele au fost privatizate în detrimentul statului, care pot și trebuie să fie restituite etc. Auditul întreprinderilor de stat ar fi fost pentru a stabili situația reală, apoi anunțarea unui concurs pentru posturile conducătorilor acestora, inclusiv cu participarea specialiștilor străini. Pentru a începe activitatea și pentru a fi siguri de fiecare pas, este necesar să dispunem de informații exacte despre resursele și instrumentele pe care le avem la dispoziție.
În al treilea rând, e vorba de elaborarea unei noi structuri a guvernului, fără a depăși limitele actualului buget. Fiecare minister trebuie să fie responsabil de o direcție concretă, fără a se transforma într-o „salată”. Fiecare ar trebui să-și vadă de treaba sa și atunci va fi și eficiență, și rezultate. La fel, ar fi important ca, din start, să fie create ministere de profil, iar organele de control să fie subordonate unui vicepremier. Ba mai mult, candidații la funcția de ministru ar trebui să prezinte programe de reformare și dezvoltare a domeniilor pe care le coordonează.
În al patrulea rând, este necesară o deplasare în Uniunea Europeană, pentru a debloca finanțarea externă. Deocamdată, întreținerea economiei fără sprijinul extern nu este posibilă. Însă cerșitul și parazitismul nu trebuie în niciun caz să fie un motiv de mândrie, ci mai degrabă un imbold pentru a începe să ne dezvoltăm economia și să ne debarasăm de acest viciu. La fel, ar fi fost important să se discute despre o dezvoltare mult mai intensă a relațiilor comerciale dintre Moldova și UE în cadrul Acordului de Asociere.
În al cincilea rând, dacă aș fi prim-ministru, în contextul expirării termenului de livrare a gazelor și apropierii sezonului de încălzire, aș întreprinde o vizită oficială în Federația Rusă, pentru a discuta, în primul rând, perspectivele de livrare a gazelor începând cu 1 ianuarie, la un preț redus și problema de tranzitare a teritoriului Ucrainei, iar în al doilea rând, oportunitățile de aprofundare a relațiilor comerciale dintre Moldova și Federația Rusă și importanța eliminării barierelor existente.
În al șaselea rând, o deplasare în Ucraina, cu scopul de a consolida relațiile de bună vecinătate și de a coordona tranzitarea gazelor, exportul, importul și transportul de pasageri.
În al șaptelea rând, o deplasare în România, pentru a consolida acordurile privind posibilitățile de livrare alternativă de gaze, în cazul unor eventuale întreruperi, precum și pentru a discuta perspectivele de creștere a volumului de mărfuri.
În al optulea rând, elaborarea programelor și crearea comisiilor guvernamentale în direcții de importanță strategică, cum ar fi depășirea crizei demografice, crearea unui climat investițional favorabil, renașterea satelor moldovenești, industrializarea țării, reformarea administrației publice, atragerea diasporei în activitatea internă a statului, susținerea tineretului etc. La fel, este necesară instituirea comisiilor guvernamentale permanente pentru integrarea europeană, reintegrarea țării și situații de urgență.
Pentru mine, ca prim-ministru, ar fi o prioritate și reformele structurale orientate spre sistemul de asistență socială. Și anume spre instituirea unei rețele de centre de asistență socială de stat. De acest lucru ar trebui să se ocupe anume statul și nu cei ca Șor, care câștigă astfel capital politic.
În al nouălea rând, e vorba de crearea unui consiliu economic permanent pe lângă guvern condus de prim-ministru, din care ar face parte reprezentanți ai mediului de afaceri din Moldova, pentru a elabora programe de dezvoltare a sectorului real al economiei și pentru a îmbunătăți mediul antreprenorial. O atenție deosebită s-ar acorda antreprenoriatului micro- și mic. Businessul este unul dintre motoarele economiei și o sursă de creare a locurilor de muncă și doar împreună cu antreprenorii, poate fi formată o imagine reală a situației, pot fi identificate principalele probleme și se poate ajunge la soluționarea lor.
În al zecelea rând, este necesară crearea unei comisii comerciale pe lângă guvern, cu scopul de a crește exporturile produselor moldovenești pe piețele din est, inclusiv în Rusia, și monitorizarea livrărilor de mărfuri moldovenești în statele Uniunii Europene. Țin să subliniez că, în special, este necesară o studiere mai aprofundată a schimbului de mărfuri cu România în vederea existenței reexporturilor produselor moldovenești în statele UE cu scopul minimizării impozitării în RM.
Desigur, într-un singur articol, nu poți descrie detaliat toate acțiunile care ar putea fi întreprinse în decurs de 100 de zile. Însă eu sper că cele scrise de mine vă vor permite să vă faceți o imagine generală și să aflați viziunea mea.