UNDE A DISPĂRUT OPOZIŢIA DIN MOLDOVA?
Este o întrebare care se aude tot mai frecvent în societate, deseori fiindu-mi adresată inclusiv mie. De aceea, am decis să fac un mic exerciţiu care să ne ajute să facem claritate la acest capitol. Însă, înainte de aceasta aş dori să remarc (cu riscul de a supăra pe cineva) că într-adevăr opoziţia din Moldova practic a dispărut. Iată argumentele:
1. După debarcarea din funcţia de Prim-ministru, Maia Sandu, liderul Partidului Acţiune şi Solidaritate, poate fi văzută doar uneori în emisiuni televizate sau făcând postări pe facebook.
2. După ce a pierdut funcţia de Primar al capitalei, dar şi pe cea de ministru al Afacerilor Interne, Andrei Năstase îşi face simţită prezenţa în spaţiul public doar rareori prin postări pe facebook. O mică excepţie este solicitarea privind reluarea investigaţiei despre presupusa finanţare a PSRM de peste hotare.
3. După ce a acordat vot de încredere Guvernului Chicu, Partidul Democrat a cam uitat că oficial este în opoziţie şi a intrat într-un accentuat con de umbră, ca să nu zic - în anonimat.
4. După consumarea alegerilor locale generale, Partidul Şor nu face nici o mişcare care ar permite de concluzionat că ar fi de opoziţie.
5. După ce a câştigat câteva primării importante, în special în nordul ţării, „Partidul Nostru” este mai mult implicat în guvernarea de nivel local, ignorând practic în totalitate postura de formaţiune de opoziţie la nivel central. Ieşirile lui Renato Usatîi pe facebook cu diverse dezvăluiri şi aprecieri sunt mai degrabă manifestări pe cont propriu ale unui politician decât acţiuni ale unui partid de opoziţie.
6. După ce au trecut alegerile locale, nici unul din partidele care făceau vâlvă nu demult (PL, PLDM, PUN, USB, PCRM etc.) nu-şi fac deloc simţită prezenţa în viaţa politică a ţării.
Situaţia este una destul de îngrijorătoare, or se ştie deja că o societate fără opoziţie (iar noi am ajuns practic să nu avem opoziţie) se îndreaptă cu totul pe altă cale decât pe cea a dezvoltării democratice normale. Ce e de făcut? Răspunsul este: sau trezim cumva la viaţă opoziţia formală şi o determinăm să devină una reală, sau....
Aici punct punct, iar despre acest al doilea „sau” voi scrie în scurt timp.